Tratamentul AVC și recuperarea sunt diferite pentru fiecare tip de AVC în parte.

La acest moment, pe plan internațional sunt disponibile două metode de tratament pentru un AVC ischemic acut ce au drept scop recanalizarea arterei înfundate, salvarea (cel puțin parțială) țesutului cerebral irigat de artera respectivă și ameliorarea simptomatologiei pacientului. Cele două metode sunt tromboliza intravenoasă și trombectomia mecanică și pot fi aplicate individual sau în combinație, în funcție de dimensiunea arterei înfundate, anumite particularități clinice ale pacientului și intervalul dintre debutul simptomatologiei și momentul prezentării la spital.

Constă în administrarea intravenoasă de Alteplază (Actilyse), medicament care poate fi administrat numai în primele 4.5 ore de la debutul simptomatologiei la pacienții cu AVC ischemic acut care îndeplinesc anumite criterii.  

Cu cât intervalul de timp între debutul accidentului vascular cerebral și momentul inițierii trombolizei intravenoase este mai scurt, cu atât șansa de deschidere a arterei înfundate este mai mare iar șansele de recuperare sunt mai mari.  Pe de altă parte, efectuarea trombolizei după 4.5 ore de la debutul primelor semne de accident vascular cerebral poate genera complicații și agravarea stării pacientului și de aceea este foarte important ca pacientul sau aparținătorii să relateze cât mai exact ora debutului simptomatologiei.

Pe baza rezultatelor studiilor mari efectuate până în prezent la nivel internațional și a registrelor disponibile, se estimează că aproximativ 25% din pacienții cu AVC ischemic acut îndeplinesc criteriile ce permit administrarea trombolizei intravenoase.

Constă în extracția mecanică a cheagului ce blochează o arteră care irigă creierul cu ajutorul unor dispozitive mecanice specifice (de aspirare a cheagului sau de inclavare a acestuia într-un stent și extragere), procedură ce implică efectuarea unei angiografii cerebrale și a unor proceduri tehnice specifice într-un Departament de Radiologie Intervențională. Această procedură poate fi aplicată numai pacienților cu AVC ischemic acut survenit prin blocarea anumitor artere ce irigă creierul, în general artere de calibru mare. Conform ghidurilor medicale actuale, trombectomia mecanică poate fi efectuată la pacienții cu AVC ischemic acut survenit prin blocarea unei artere de calibru mare numai în primele 6 ore de la debutul simptomatologiei. În cazuri excepționale, numai în condițiile unei evaluări a pacientului prin tehnici imagistice avansate (CT de perfuzie, RMN de perfuzie, RMN cu secvențe FLAIR și DWI) care să dovedească existența de țesut cerebral funcțional în regiunea cerebrală irigată de artera blocată, trombectomia poate fi efectuată și într-un interval mai lung de la debutul simptomatologiei. Deoarece recomandările grupurilor de experți internaționali și chiar ghidurile terapeutice în acest domeniu evoluează într-un ritm rapid, echipe cu experiență formate din neurologi, radiologi diagnosticieni și medici intervenționiști pot aprecia beneficiul și riscul trombectomiei mecanice pentru fiecare pacient cu AVC ischemic în parte. Cu cât intervalul de timp între debutul accidentului vascular cerebral și momentul inițierii trombectomiei este mai scurt, cu atât șansa de deschidere a arterei blocate este mai mare.

Tratamentul AVC pe care îl primesc pacienții pe parcursul spitalizării pentru un accident vascular cerebral ischemic acut se axează pe 2 principii. Primul dintre ele este acela de a administra medicamente care au rolul de a scădea șansele ca pacientul să repete un alt AVC ischemic, întrucât în primele zile după un AVC există un risc foarte mare ca acesta să se repete.  Acest  principiu de tratament poartă în termeni medicali denumirea de prevenție secundară. Al doilea principiu de tratament are scopul de a oferi pacientului cea mai bună șansă de recuperare a funcțiilor neurologice pierdute în urma accidentului vascular cerebral.

Cele mai importante medicamente utilizate pentru prevenția secundară a unui AVC ischemic sunt cele folosite pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge, existând două clase principale: antiagregantele, precum aspirina și clopidogrelul și anticoagulantele precum apixaban (Eliquis), dabigatran (Pradaxa), rivaroxaban (Xarelto), acenocumarol (Sintrom sau Trombostop). În funcție de tipul accidentului vascular cerebral ischemic, medicul neurolog va alege unul dintre aceste medicamente.

Tot pentru prevenția secundară, se utilizează și alte clase de medicamente, acestea fiind alese în funcție de prezența altor afecțiuni concomitente care cresc riscul cardiovascular al pacientului. În acest sens, medicul neurolog va putea prescrie: statină, medicament care are rolul de a scădea nivelul colesterolului din sânge și de a stabiliza plăcile de grăsime de la nivelul vaselor de sânge (atorvastatină, rosuvastatină sau simvastatină); antihipertensive, medicamente care au rolul de a scădea valoarea tensiunii arteriale (inhibitori ai enzimei de conversie, blocante ale canalelor de calciu, beta-blocante, diuretice); antidiabetice, cu rolul de a controla valorile glicemiei la pacienții cunoscuți cu diabet zaharat (antidiabetice orale sau Insulină).

În ceea ce privește cel de-al doilea principiu de tratament, acesta presupune în primul rând o monitorizare atentă a parametrilor care pot influența prognosticul pacientului, precum temperatura corporală, tensiunea arterială sau valorile glicemiilor. În acest sens pot fi administrate medicamente antipiretice, care să scadă temperatura, medicamente antihipertensive și se poate opta pentru o schemă temporară de terapie cu insulină pentru un control cât mai strict al glicemiei. Pacienții cu accident vascular cerebral sunt predispuși de asemenea la multiple alte complicații precum infecții, escare de decubit, complicații metabolice, cardio-pulmonare, renale sau în sfera digestivă. Pentru a crește șansele de recuperare ale pacienților, aceștia trebuie monitorizați atent pentru a putea identifica prompt aceste complicații și pentru a putea institui cât mai repede tratamente specifice fiecărei complicații în parte.

Accidentul vascular cerebral hemoragic este cea mai severă formă de accident vascular cerebral. O proporție semnificativă a pacienților care suferă un AVC hemoragic decedează în primele zile de la debut iar cei care supraviețuiesc rămân de cele mai multe ori cu sechele neurologice severe.

Spre deosebire de accidentele vasculare cerebrale ischemice, pentru hemoragiile cerebrale nu există un tratament care să poată salva creierul deja inundat cu sânge. În foarte rare situații, atunci când hemoragia cerebrală este localizată într-o anumită zonă a creierului, ușor accesibilă, poate fi efectuată o intervenție neurochirurgicală care să reducă efectele nocive ale sângelui care a pătruns în creier. În marea majoritate a cazurilor însă, pacienții cu hemoragii cerebrale au indicație de tratament cu medicamente și de o monitorizare clinică foarte atentă pentru a putea adapta rapid tratamentul în funcție de starea pacientului.

Tensiunea arterială trebuie monitorizată extrem de atent și menținută sub o anumită valoare pentru a reduce riscul de extensie a hemoragiei. În cazul pacienților la care hemoragia cerebrală a apărut ca urmare a tratamentului cu anticoagulante este necesară administrarea de antidoturi care să normalizeze cât mai rapid parametrii de coagulare a sângelui.

O complicație frecvent întâlnită la pacienții cu hemoragie cerebrală este creșterea presiunii intracraniene cauzată de edemul cerebral. Tratamentul acestei complicații este foarte dificil și presupune o serie de măsuri farmacologice și în unele cazuri chirurgicale alese în funcție de severitatea edemului cerebral și particularitățile pacientului.

Ca și pentru pacienții cu AVC ischemice, și în cazul pacienților cu AVC hemoragice este extrem de importantă monitorizarea temperaturii, a glicemiei și a altor parametri biologici și clinici și instituirea rapidă a măsurilor terapeutice necesare.

Hemoragia subarahnoidiană reprezintă o sângerare care înconjoară creierul, sângele fiind localizat în spațiul dintre creier și foițele (meningele) care protejează creierul. Acest tip de accident vascular cerebral este unul foarte grav care poate duce la deces sau invaliditate în foarte multe cazuri.

Cea mai frecventă cauză a hemoragiei subarahnoidiene este ruptura unui anevrism cerebral preexistent. Anevrismul cerebral este ca un săculeț care se formează  la nivelul peretelui unui vas de sânge. Alte surse mai rare mai rare de sângerare sunt malformațiile arterio – venoase rupte și alte afecțiuni ale arterelor cerebrale.

Cele mai frecvente semne clinice ale unei hemoragii subarahnoidiene sunt: durere de cap brusc instalată de intensitate foarte mare (cea mai severă durere de cap din viață), asociată cu greață, vărsături, crize epileptice sau pierderea stării de conștiență.

Tratamentul de specialitate al unei hemoragii subarahnoidiene trebuie efectuat cât mai rapid posibil într-un Departament de Neurologie sau Neurochirurgie. Cel mai important pas este identificarea promptă a sursei sângerării și rezolvarea acesteia. În cazul în care este descoperit un anevrism cerebral, acesta trebuie închis cât mai repede. Acest lucru se efectuează fie printr-o procedură minim invazivă, angiografică, care presupune introducerea prin intermediul unui cateter plasat în vasul de sânge a unor spire în săculețul anevrismului, fie printr-o intervenție neurochirurgicală în care prin intermediul unui clip se pensează anevrismul.

Tratamentul medicamentos al hemoragiei subarahnoidiene presupune controlul strict al valorilor tensiunii arteriale, administrarea de substanțe care să protejeze creierul de efectele sângelui prezent în spațiul subarahnoidian precum și tratamentul simptomelor.

Pacienții cu hemoragie subarahnoidiană trebuie monitorizați foarte atent, atât din punct de vedere clinic, cât și din punct de vedere al parametrilor vitali, pentru a putea interveni prompt în cazul eventualelor complicații ce survin extrem de frecvent în această afecțiune.